sâmbătă, 9 decembrie 2017

MEDITAŢII - 1


J. KRISHNAMURTI - MEDITAŢII
cuvânt înainte

OMUL, pentru a scăpa de conflictele sale, a inventat multe forme de meditație. Acestea au la bază dorința, voința și nevoia de realizare, de împlinire și asta presupune conflict și luptă pentru a le îndeplini. Această luptă conștientă și deliberată se desfășoară întotdeauna în limitele unei minți condiționate în care nu există libertate. Orice efort de a medita este o negare a meditației. Meditația este sfârșitul gândirii. Meditația există doar atunci când aceasta se află într-o dimensiune diferită, care este dincolo de timp.
                                                                                                                                                            
Martie, 1979
J.Krishnamurti

Această colecţie clasică de scurte fragmente din cărţile şi discuţiile lui Krishnamurti, prezintă esenţa învăţăturii sale despre meditaţie – o stare de atenţie, dincolo de gândire, care aduce eliberarea totală faţă de autoritate, de ambiţie, frică şi separare.
Aceasta este ediţia extinsă, publicată la SHAMBHALA CLASSICS în 2002. Când  această ediţie extinsă a cărţii MEDITAŢII, a apărut pentru prima dată în 1979, s-a pus întrebarea dacă este oportun să se extragă pasaje, fragmente, din voluminoasele scrieri ale lui Krishnamurti, abordându-se un singur subiect, prin fragmente reprezentative, special alese în acest sens. Desigur s-a spus că prin aceste extrase, rupte din context, s-ar putea diminua integritatea şi coerenţa învăţăturilor sale.
De-a lungul anilor pătrunzând tot mai profund în învăţăturile lui Krishnamurti, semnificaţia primordială a meditaţiei devine tot mai clară. Indiferent când este abordat acest subiect, abordarea sa este făcută cu o minte eliberată de cunoaştere, de acumulările trecutului. Doar o astfel de minte, spune Krishnamurti, este mintea meditativă care poate investiga chestiuni precum frica, conflictul, relaţia, iubirea, moartea şi bineînţeles meditaţia.
 Selecţia noilor texte introduse este făcută de Eveline Blau şi prezintă şi alte aspecte din gândirea şi înţelepciunea acestui mare învăţător faţă de versiunea originală, incluzând şi materiale care nu au mai fost publicate.
A descrie toată semnificaţia unei experienţe care prin natura sa este dincolo de capacitatea descriptivă a limbajului, pare imposibilă. J. Krisnamurti nu doar că a reuşit asta, dar a făcut-o atât de frumos. Meditaţia nu este Zen. Meditaţia nu este rugăciune, nu este misticism. Ea este conştientizarea clipă de clipă a ceea ce se petrece în minte. Meditaţia face mintea complet liniştită şi conştientă de ceea ce se petrece clipă de clipă.
Este o carte excelentă atât pentru începători cât şi pentru meditatorii avansaţi. Ea este scrisă simplu dar cu o mare profunzime.
Recomand această carte tuturor celor interesaţi să descopere ce este meditaţia. Aprecierea acestei cărţi va depinde probabil de capacitatea meditativă a minţii fiecăruia şi de familiarizarea cu scrierile şi învăţăturile lui Krishnamurti. Cei familiarizaţi cu învăţăturile sale si având o minte capabilă de a sta în linişte şi a medita, vor găsi în această carte o sursă inepuizabilă de subtilităţi cu privire la acest subiect. Meditatorul începător a cărui minte caută direcţii practice, sugestii, metode, tehnici, poate găsi aceste texte nebuloase, lipsite de substanţă. Atât stilul cât şi profunzimea învăţăturilor lui Krisnamurti pot fi dificile pentru cei nefamiliarizaţi cu ele. El preferă percepţia directă înţelegerii intelectuale superficiale, fragmentate, iar intuiţiile sale sunt adesea mai degrabă sugerate decât exprimate deoarece el nu doreşte transformarea învăţăturilor în metode, practici sau sisteme mecanice.
Pasajele cărţii nu au o anumită organizare întrucât sunt extrase din discuţii, conversaţii, cărţi. Stilul acestora este diferit, de la anumite enunţuri generale cu privire la meditaţie, la descrierea poetică a propriilor experienţe în meditaţie şi chiar descrierea unor extraordinare aspecte ale naturii.
Critica lui Krishnamurti asupra metodelor şi tehnicilor tradiţionale ortodoxe de meditaţie este directă şi logică. Mai degrabă decât căutarea de modalităţi şi tehnici de liniştire a minţii, el investighează în primul rând ceea ce creează conflictul în minte. Percepţia sa este că lipsa atenţiei duce la conflictul minţii. În locul unui sistem sau a unei metode Krishnamurti recomandă liniştea totală a minţii printr-un proces de atenţie completă şi conştientizare directă în care gânditorul se observă pe sine. “În meditaţie nu există meditator, dacă acesta există, atunci nu există meditaţie”.Abordarea sa pune în primul rând accentul pe minte ca şi în învăţăturile non-dualităţii din Vedanta.
 Abordarea sa nu este progresivă prin faptul că nu ne propunem niciun obiectiv, deci nu există devenire. Totul este conştientizare.
Începând cu postarea următoare vom publica traducerea în limba româna a acestei cărţi.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu