J. KRISHNAMURTI - MEDITAŢII
cuvânt înainte
OMUL, pentru a scăpa de conflictele sale, a inventat multe
forme de meditație. Acestea au la bază dorința, voința și nevoia de realizare,
de împlinire și asta presupune conflict și luptă pentru a le îndeplini. Această
luptă conștientă și deliberată se desfășoară întotdeauna în limitele unei minți
condiționate în care nu există libertate. Orice efort de a medita este o negare
a meditației. Meditația este sfârșitul gândirii. Meditația există doar atunci
când aceasta se află într-o dimensiune diferită, care este dincolo de timp.
Martie, 1979
J.Krishnamurti
Această colecţie
clasică de scurte fragmente din cărţile şi discuţiile lui Krishnamurti, prezintă
esenţa învăţăturii sale despre meditaţie – o stare de atenţie, dincolo de
gândire, care aduce eliberarea totală faţă de autoritate, de ambiţie, frică şi
separare.
Aceasta este
ediţia extinsă, publicată la SHAMBHALA CLASSICS în 2002. Când această ediţie extinsă a cărţii MEDITAŢII, a
apărut pentru prima dată în 1979, s-a pus întrebarea dacă este oportun să se extragă
pasaje, fragmente, din voluminoasele scrieri ale lui Krishnamurti, abordându-se
un singur subiect, prin fragmente reprezentative, special alese în acest sens.
Desigur s-a spus că prin aceste extrase, rupte din context, s-ar putea diminua
integritatea şi coerenţa învăţăturilor sale.
De-a lungul
anilor pătrunzând tot mai profund în învăţăturile lui Krishnamurti,
semnificaţia primordială a meditaţiei devine tot mai clară. Indiferent când
este abordat acest subiect, abordarea sa este făcută cu o minte eliberată de
cunoaştere, de acumulările trecutului. Doar o astfel de minte, spune
Krishnamurti, este mintea meditativă care poate investiga chestiuni precum
frica, conflictul, relaţia, iubirea, moartea şi bineînţeles meditaţia.
Selecţia noilor texte
introduse este făcută de Eveline Blau şi prezintă şi alte aspecte din gândirea
şi înţelepciunea acestui mare învăţător faţă de versiunea originală, incluzând
şi materiale care nu au mai fost publicate.
A descrie toată semnificaţia unei
experienţe care prin natura sa este dincolo de capacitatea descriptivă a
limbajului, pare imposibilă. J. Krisnamurti nu doar că a reuşit asta, dar a
făcut-o atât de frumos. Meditaţia nu este Zen. Meditaţia nu este rugăciune, nu
este misticism. Ea este conştientizarea clipă de clipă a ceea ce se petrece în
minte. Meditaţia face mintea complet liniştită şi conştientă de ceea ce se
petrece clipă de clipă.
Este o carte excelentă atât pentru
începători cât şi pentru meditatorii avansaţi. Ea este scrisă simplu dar cu o
mare profunzime.
Recomand această carte tuturor celor
interesaţi să descopere ce este meditaţia. Aprecierea acestei cărţi va depinde
probabil de capacitatea meditativă a minţii fiecăruia şi de familiarizarea cu
scrierile şi învăţăturile lui Krishnamurti. Cei familiarizaţi cu învăţăturile
sale si având o minte capabilă de a sta în linişte şi a medita, vor găsi în
această carte o sursă inepuizabilă de subtilităţi cu privire la acest subiect.
Meditatorul începător a cărui minte caută direcţii practice, sugestii, metode,
tehnici, poate găsi aceste texte nebuloase, lipsite de substanţă. Atât stilul
cât şi profunzimea învăţăturilor lui Krisnamurti pot fi dificile pentru cei
nefamiliarizaţi cu ele. El preferă percepţia directă înţelegerii intelectuale
superficiale, fragmentate, iar intuiţiile sale sunt adesea mai degrabă sugerate
decât exprimate deoarece el nu doreşte transformarea învăţăturilor în metode,
practici sau sisteme mecanice.
Pasajele cărţii nu au o anumită organizare
întrucât sunt extrase din discuţii, conversaţii, cărţi. Stilul acestora este
diferit, de la anumite enunţuri generale cu privire la meditaţie, la descrierea
poetică a propriilor experienţe în meditaţie şi chiar descrierea unor
extraordinare aspecte ale naturii.
Critica lui Krishnamurti asupra metodelor
şi tehnicilor tradiţionale ortodoxe de meditaţie este directă şi logică. Mai
degrabă decât căutarea de modalităţi şi tehnici de liniştire a minţii, el
investighează în primul rând ceea ce creează conflictul în minte. Percepţia sa
este că lipsa atenţiei duce la conflictul minţii. În locul unui sistem sau a
unei metode Krishnamurti recomandă liniştea totală a minţii printr-un proces de
atenţie completă şi conştientizare directă în care gânditorul se observă pe
sine. “În meditaţie nu există meditator, dacă acesta există, atunci nu există
meditaţie”.Abordarea sa pune în primul rând accentul
pe minte ca şi în învăţăturile non-dualităţii din Vedanta.
Abordarea sa nu este
progresivă prin faptul că nu ne propunem niciun obiectiv, deci nu există
devenire. Totul este conştientizare.
Începând cu postarea următoare vom publica
traducerea în limba româna a acestei cărţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu