CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Cum privești furia
Evident o privesc ca
un observator, fiind furios. Eu zic ”sunt furios”. În momentul furiei nu există
nici un ”eu”, ”eu-l” vine imediat după aceea – ceea ce înseamnă timp. Pot privi
realitatea fără factorul timpului, care este gândirea, care este cuvântul?
Aceasta se întâmplă atunci când există observarea fără observator. Vedeți unde
am ajuns? Încep acum să sesizez o modalitate de observare–percepție, fără
opinii, concluzii, fără judecare sau condamnare. Prin urmare sesizez că poate
exista observare fără gândire, care este cuvântul. Deci, mintea este dincolo de
capcana ideilor, de conflict, de dualitate și tot restul. Deci pot privi frica
altfel decât o realitate izolată?
Dacă separi o
realitate care nu este deschisă față de întregul univers al minții, atunci să
ne întoarcem în realitate pentru a începe din nou luând un alt aspect al
realității, pentru a observa extraordinara lucrare a minții, așa că aveți
cheia, puteți deschide ușa, puteți pătrunde în aceasta...
...
Considerând, observând și analizând o anumită frică – frica de moarte, frica
față de aproapele tău, frica de a fi dominat de partenerul tău, știi toată
chestiunea dominării – va deschide aceasta ușa? Aceasta este tot ce contează,
nu cum să te eliberezi de ea, deoarece atunci când deschizi ușa, frica este
complet înlăturată. Mintea este rezultatul timpului, iar timpul este cuvântul –
cât de extraordinar este să ne gândim la el! Timpul este gândire; gândirea
naște frica, gândirea dă naștere fricii de moarte; și acesta este timpul care
este gândire, care deține totalitatea și complexitatea subtilităților fricii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu