CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Relația este în mod
inevitabil dureroasă, așa cum se prezintă ea în existența noastră zilnică. Dacă
în relație nu există nici o tensiune, aceasta încetează a mai fi o relație și
devine doar o confortabilă stare de somn, un narcotic – pe care majoritatea oamenilor
îl doresc și îl preferă. Conflictul este între această sete de confort și
realitate, între iluzie și realitate. Dacă recunoști iluzia, poți, dând-o
deoparte, să fii complet atent la realitate. Dar dacă cauți siguranța în
relație, aceasta devine o investiție în confort, în iluzie, iar forța și
importanța relației este chiar această nesiguranță. Căutând securitatea în
relație împiedicăm chiar funcția sa, care aduce propriile sale acțiuni și
necazuri.
Cu siguranță
funcția relației este să dezvăluie starea de a fi întreaga existență. Relația
este un proces de auto-revelare, de cunoaștere de sine. Această revelare,
această cunoaștere de sine este dureroasă, cerând o constantă adaptare, o
flexibilitate a gândirii și emoțiilor. Este o luptă dureroasă cu perioade de
pace și iluminare.
Dar cei mai
mulți dintre noi evită sau înlătură tensiunea din relație, preferând ușurința
și confortul satisfăcător al dependenței, o incontestabilă securitate, un punct
sigur de ancorare. Atunci relațiile de
familie și alt gen de relații devin un refugiu, un refugiu nechibzuit. Atunci
când nesiguranța se strecoară în dependență, așa cum în mod inevitabil o face,
atunci această relație particulară este dată la o parte și una nouă este
asumată în speranța de a găsi o siguranță durabilă, dar în relație nu există
nici o siguranță și doar dependența generează frica. Fără a înțelege procesul
securității și al fricii, relația devine obligatoriu un impediment, un
obstacol, o modalitate de ignoranță. Atunci întreaga existență este luptă și
suferință, și nu există nici o cale de ieșire din ea cu excepția gândirii
corecte, care vine prin cunoașterea de sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu