12 FEBRUARIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Ecranul credinței

   Tu crezi în Dumnezeu și un altul nu crede în Dumnezeu, astfel încât credințele voastre vă separă unii de alții. În întreaga lume credința este organizată precum Hinduismul, Buddhismul sau Creștinismul și deci împarte oamenii. Suntem confuzi și credem că prin credință vom șterge această confuzie; înseamnă că suprapunem credința peste confuzie și sperăm că astfel confuzia va fi îndepărtată. Dar credința este doar o evadare din realitatea confuziei; ea nu ne ajută să ne confruntăm și să înțelegem realitatea, ci doar să fugim de confuzia în care ne aflăm. Pentru a înțelege confuzia, nu este necesară credința, deoarece ea acționează doar ca un ecran între noi și problemele noastre. Deci religia, credințele organizate, devin un mijloc de evadare din ceea ce este, din realitatea confuziei. Omul care crede în Dumnezeu, omul care crede în viața de apoi sau care are orice altă formă de credință, evadează din realitatea a ceea ce este. Ce zici de cei care cred în Dumnezeu, care fac puja, care repetă anumite cântece sau cuvinte, iar în viața lor zilnică sunt dominatori, cruzi, ambițioși, înșelători, necinstiți? Îl vor găsi ei pe Dumnezeu? Îl caută ei cu adevărat pe Dumnezeu? Poate fi găsit Dumnezeu prin repetarea cuvintelor, prin credință? Dar acești oameni cred în Dumnezeu, se închină lui Dumnezeu, merg la templu în fiecare zi, fac totul pentru a evita realitatea a ceea ce ei sunt – și pe aceste persoane le consideri respectabile întrucât sunt la fel ca tine.