CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
O minte neancorata, fara refugiu
Ai nevoie de o minte noua, o minte care este
libera de timp, o minte care nu mai gandeste in coordonate de distanta ori
spatiu, o minte fara orizont, o minte neancorata in ceva, fara nici un refugiu.
Ai nevoie de o astfel de minte pentru a administra nu doar imortalitatea, ci
deasemenea si problemele imediate ale existentei.
Prin urmare problema se pune astfel: este
posibil pentru oricine sa
aiba o astfel de minte? Nu treptat, nu cultivand-o, deoarece cultivarea,
dezvoltarea, procesul, presupune timp. Trebuie sa se produca imediat; aceasta
transformare trebuie sa se produca acum, in sensul atemporalitatii. Viata este
moartea si moartea va asteapta; nu poti negocia cu moartea, cum poti face cu
viata. Deci este posibil sa ai o astfel de minte? – nu ca realizare, nu ca un
scop, nu ca ceva pe care ai urmarit sa-l dobandesti, nu ca ceva la care trebuie
sa ajungi, deoarece toate acestea implica timp si spatiu. Avem o teorie foarte
convenabila si luxoasa conform careia trebuie timp pentru a progresa, a evolua,
pentru a ajunge, a realiza, pentru a te apropia de adevar; aceasta este o idee
eronata, este complet iluzorie – timpul este o iluzie in acest sens. De aceasta
minte este nevoie urgent, nu doar acum, ci mereu...
Atunci cand casa arde, nu este timp pentru
a discuta daca esti hindus, musulman sau buddhist sau daca ai citit
Bhagavad-Gita, Upanishad-ele; un om care discuta aceste lucruri este total
inconstient de faptul ca arde casa. Si cand casa este in flacari nu poti sa nu
fii constient de asta, poti fi plictisit sau insensibil, poti fi obosit,
molesit... daca spui ca nu este posibil, atunci nu este nimic de facut; atunci
ti-ai inchis singur usa... daca accepti ca este posibil si pentru tine aceasta,
nu este doar o speranta, atunci inseamna ca este posibil; stii asta. Intelegi
diferenta intre cele doua?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu