joi, 20 septembrie 2012

20 SEPTEMBRIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea care invata
   Ce putem spune despre invatare? Exista invatare atunci cand doar se cumuleaza cunostinte, cand se strang informatii? Este acesta un mod de a invata? Ca student in inginerie veti studia matematica, si altele; ca sa inveti te informezi despre subiect. Veti acumula cunostinte cu scopul de a le utiliza in mod practic. Procesul de invatare este cumulativ. Atunci cand mintea doar adauga, acumuleaza, este aceasta invatare? Sau invatarea este ceva cu totul diferit? Eu spun ca procesul de acumulare pe care noi il numim acum invatare nu este adevarata invatare. Este doar o cultivare a memoriei, care devine mecanica; iar o minte care functioneaza mecanic, ca o masina, nu este capabila de a invata. O masina nu este niciodata capabila de a invata, cu exceptia sensului cumulativ al invatarii. Invatarea este ceva destul de diferit, asa cum voi incerca sa va arat.
    Mintea care invata nu spune niciodata “eu stiu” deoarece cunoasterea este intotdeauna partiala, intrucat invatarea nu se termina niciodata. Invatarea nu inseamna a incepe cu un anumit bagaj de cunostinte, si a adauga apoi noi cunostinte. Aceasta nu este adevarata invatare, invatarea totala, integrala; este un proces pur mecanic. Pentru mine a invata este ceva cu totul diferit. Eu invat despre mine, clipa de clipa, iar eu sunt extraordinar de important; eu sunt viata, miscarea, care nu are nici inceput si nici sfarsit. Cand spun “eu stiu” invatarea se incheie cu cunostintele acumulate. Invatarea nu este cumulativa; ea este miscarea cunoasterii, care nu are nici inceput si nici sfarsit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu