sâmbătă, 28 iulie 2012

28 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Centrul suferintei
   Cand privesti un lucru minunat, un munte frumos, un apus de soare foarte frumos, un zambet fermecator, un chip incantator, acest fapt te uimeste si devii tacut; nu ti s-a intamplat vreodata asta? Atunci cuprinzi lumea in bratele tale. Dar asta este ceva din exterior care vine in mintea ta, eu vorbesc despre mintea care nu este uimita dar care priveste pentru a observa. Acum, puteti observa fara nici o conditionare? Unei persoane aflate in suferinta eu ii explic in cuvinte; suferinta este inevitabila, suferinta este urmarea neimplinirii. Cand toate explicatiile s-au oprit complet, doar atunci puteti primi – ceea ce inseamna ca nu privesti din centru catre exterior. Cand privesti din centru, facultatile tale de observare sunt limitate. Daca detin un post si doresc sa-l mentin, este o tensiune, o incordare, deci exista suferinta. Cand privesc suferinta din centru, aceasta exista. Aceasta este incapacitatea de a observa, care creeaza suferinta. Eu nu pot observa cand gandirea functioneaza, nu pot vedea dintr-un centru – ca atunci cand spun: “Nu trebuie sa mai sufar, trebuie sa aflu de ce am suferit, trebuie sa scap”. Cand observ dintr-un centru, daca acesta este o concluzie, o idee, o speranta, disperare sau orice altceva, aceasta observatie este foarte limitata, extrem de ingusta, foarte mica si care da nastere suferintei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu